Iertarea

Astazi, am citit pe ozibuna, un text care mi-a placut foarte mult si pe care l-am transcris in totalitate, in continuare:

“Să ierţi nu înseamnă să uiţi.

Să ierţi înseamnă să-ţi reaminteşti…

…că nimeni nu e perfect.
…că fiecare din noi se împiedică, chiar când ne dorim mai mult să stăm drept.
…că fiecare spunem lucruri, pe care ne-am fi dorit să nu le rostim niciodată.

Toţi uităm câteodată că a iubi e mai important decât a avea dreptate.

A ierta înseamnă să-ţi aminteşti cu adevărat…

…că omul e mult mai mult decât propriile greşeli,
…că adesea suntem mult mai buni şi mai înţelegători,
…că acceptând defectele altora, învătăm să le acceptăm şi pe ale noastre.
…că şansele sunt destul de mari ca în curând să avem nevoie noi înşine de iertare,
…că viaţa ne rezervă uneori împrejurări cărora cu greu le facem faţă.

A ierta înseamnă să ţii minte că ai în inima ta
puterea de a o lua de la capăt, iarăşi şi iarăşi…
Aşa că încearcă să ierţi, iarăşi şi iarăşi…”

Aici puteti vedea si un videoclip cu imagini foarte sugestive.

Mama mea e florareasa

Nu stiu ce m-a apucat, dar de ieri, am ascultat non stop, melodii de petrecere vechi. De la Azur, la Albatros, de la Fata Morgana la Gabi Lunca si tot asa.

Nu stiu altii cum simt, dar mie mi se pare ca oamenii astia chiar stiau sa transmita sentimente, prin cantecul lor.  Acum, ascult “Mama mea e florareasa”. Ieri, am ascultat Azur- “Pe mine ma cheama Dan” (dedicatie speciala pentru D. Diaconescu), “Cenusareasa“, “Claudia“, “Printisorul meu“, “Mona” si tot asa, am ajuns la “Am acasa o fetita” si la “Inima de tiganca“.  Cum altfel? (Da, daca ar exista reincarnarea, mi-ar fi placut sa fiu tiganca, dar nu “tiganca imputita” .) ) .

Asa ca, mama mea nu este florareasa, dar imi place melodia si ca sa ma iertati pentru ca v-am indus in eroare, va fac cadou o poza de la floraria din fata blocului:

Recunoaste: si tie iti plac telenovelele!

Dedicatie speciala pentru Ciolita:

Spune tu iubita mea
Ce-a facut iar Marimar
A nascut baiat sau fata
Oare cine-i este tatal