Ce suflet trist mi-au daruit
Parintii din parinti,
De-au incaput numai in el
Atatea suferinti?
Ce suflet trist si far’ de rost
Si din ce lut inert,
Ca dup-atatea amagiri
Mai spera in desert?
Cum nu se simte blestemat
De-a duce-n veci nevoi?
O, valuri ale sfintei mari,
Luati-ma cu voi!
(Mihai Eminescu – “Ce suflet trist…”)
Duminica seara, am aflat in timp util, de pe twitter, ca:
la ora 20.00, in Parcul Sebastian, “Gardienii se intorc!”
Desi de abia ajunsesem acasa, mi-am luat rapid aparatul foto din dotare si m-am indreptat, in graba, spre Sebastian.
M-am bucurat ca am ajuns la timp, dar si mai mare mi-a fost bucuria cand am vazut “opera” celor de la “Masca”.
Actorii au jucat atat de bine, au fost atat de expresivi, incat si-au meritat pe deplin ropotul de aplauze.
Ma uitam la spectatori: oameni simpli (remarcandu-se prin bronzul natural 
), care poate nu si-au permis niciodata sa mearga la teatru.
Desi nu faceau parte din categoria intelectualilor, oamenii din public pareau pur si simplu incantati (si amuzati) de ceea ce vedeau pe scena. Pot spune, fara sa ma insel, ca se simtea “chimia” in aer. Actorii au iesit in strada si au reusit astfel, sa construiasca o punte spre sufletele oamenilor simpli.
Ce as mai putea spune mai mult decat ca am fost o norocoasa ca m-am nimerit in zona si ca pana si oamenii mai saraci cu duhul pot fi educati prin cultura … Vointa si daruire sa fie din partea actorilor, ca sufletul publicului e mare!
Nu pot sa descriu sentimentul de fericire ce m-a cuprins, vazand ca mai exista oameni care intai ofera si apoi primesc. Meseria de actor este extraordinara … azi poti fi printz, iar maine cersator. De fapt, nu cumva suntem, cum zicea Eminescu, cu totii actori pe scena acestei lumi?
Uitati-va putin pe fetele actorilor si pe fetele copiilor din public. Mie mi-a placut ce am vazut:
Cum astazi este 15 ianuarie, m-am gandit ca ar fi bine sa recitim cateva versuri eminesciene:
Copii eram noi amândoi
“Copii eram noi amândoi,
Frate-meu şi cu mine.
Din coji de nucă car cu boi
Făceam şi înhămam la el
Culbeci bătrâni cu coarne.
Am ramas cu o “datorie” de anul trecut. Am scris cea mai mare parte a articolului care urmeaza la sfarsitul lui decembrie si acum a venit vremea sa-l definitivez.
Asadar, am fost si eu la una dintre serile “Om bun” si am avut norocul sa-mi iau bilet chiar in al doilea rand, asa ca am “analizat” situatiunea indeaproape.
Seara de folk a inceput cu un concurs, la care au participat:
Si tot din seria “Recitind literatura romana“,
pentru astazi … am ales:
“Floare albastră”, de Mihai Eminescu:
- “Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu m-ai uita incalte
Sufletul vietii mele.
 | Franco on In asteptarea lui Mos Nic… |
 | newdada on In asteptarea lui Mos Nic… |
 | Malina on Poza zilei |
| Malina on In asteptarea lui Mos Nic… |
 | Mihai on Frumoasa Bucovina! |
