Va multumesc, din suflet,

tuturor celor care m-au ajutat,

intr-un fel sau altul sa organizam:

Mos Nicolae Tweetmeet, astazi, 5 decembrie 2009

Alb-negru si color

Vlad Grigorescu si “moi”

Eu si Liana, organizatoarele evenimentului “Mos Nicolae Tweetmeet”

Copiii strazii de la centrul Ciresarii II ne-au urat si v-au urat si voua,

celor care le-ati oferit perne,  haine, jucarii, dulciuri si alte cadouri, atat:  “Sarbatori Fericite!”

Asadar, datorita voua si ei au acum “Sarbatori Fericite!”

Mie mi-a placut, in special, Florentin-un baietel de vreo 4 anisori care a pus ochii pe masinutele de la Cezar!

***

Au mai scris despre #mosnicolaetweetmeet si poze: Sorin, Ionut, Liana , Criserb, Vulupe , Cinnamonnana, Alin …

Intrebare:

De ce nu-l veti vota pe Geoana, duminica?

Raspuns:

Pentru ca …

Doar cele doua lebede conteaza,

Restul e “gura lumii”!

(via @ozibuna.net)

De 1 decembrie,

Ziua Nationala a Romaniei,

doresc “La multi ani!”

romanilor de pretutindeni

Si apoi sa ne mai prindem,

din cand in cand,

in “Hora Unirii”

Si ca sa si zamim putin, mai avem o varianta:

despre romanitatea unora dintre noi,

“Once again”:

Si ar mai fi varianta “fara perdea” a melodiei

“Doamne, ocroteste-i pe romani!” (scris cu liniuta, da?)

P. S. scuze vecinilor :

Peste o saptamana si un pic, pe 6 decembrie, vine sau ar trebui sa vina Mos Nicolae: la cei cuminti cu dulciuri si tot felul de cadouri, iar la cei obraznici cu o nuielusa. Si cum o vorba veche romaneasca zice “De Craciun, fii mai bun!”, ne-am gandit si noi sa organizam un “eveniment” caritabil pentru cei mai amarati dintre copii: copiii strazii.

• Cine?

Noi, adica eu, Malina impreuna cu Liana Mitroi .

Ne sustin o gramada de oameni sufletisti, dintre care ii amintesc  pe: ceainaria GreenTea, Sorin Rusi, voiculesti, Vlad Grigorescu, chinezu, zoso, meda23, Roxana Radu, iyli, Ciobanu Nicolae, criserb, ghiocel, metropotam, goja si muuuulti altii.

• Pentru cine?

Pentru copiii din C. P. R. U. Centrul de Copii ai Strazii Ciresarii II, sector 5, Bucuresti.

In centru sunt 43 de copii, dintre care: 29 baieti si 14 fete, cu varste cuprinse intre 14-23 ani. Jumatate dintre copii sunt “normali”, iar jumatate cu retard sau tulburari de comportament cauzate de abandon, violenta, saracie.

Ii multumim pe aceasta cale, doamnei directoare a acestui centru, Simion Antonica pentru ca a fost de acord sa facem o mica bucurie acestor copii.

Un amanunt important: am fost la centru ieri si am vazut multi copii amarati care se bucurau ca au cui sa-i zica “mama”, doamnei directoare, o femeie de nota zece. M-a impresionant atitudinea si daruirea dumneaei fata de acesti copii, deunazi ai nimanui.

Nevoi reale: fructe, dulciuri, sucuri (dar nu ciocolata si nici Cola) si cel mai important 45 de perne normale (nu decorative) pentru copiii din centru, avand in vedere ca  cele vechi sunt foarte uzate. Asta este prima urgenta si sper sa reusim sa le cumparam, ca sa putem sa le aducem macar un zambet pe buze acestor copii amarati, in prag de sarbatori.

• Unde?
• La ceainaria – atat de faina si unde te simti ca acasa -  GreenTea:

Adresa: Green Tea , Str. Dr. Burghelea Nr. 24, BUCURESTI, sector 2, Bucharest, Romania

• Cand?

Evenimentul #MosNicolaeTweetMeet va avea loc pe 5 decembrie, intre orele 12:00 si 15:00, in Ceainaria Green Tea.

Avem si un invitat special: nimeni altul decat mentalistul Vlad Grigorescu,  care ne-a promis un spectacol deosebit, dupa cum zice Liana.

Asadar, va asteptam sa veniti alaturi de noi la un eveniment cu scop caritabil cu: fructe, dulciuri, haine pentru 14-23 de ani si cu mult entuziasm in suflete. Multumim tuturor celor care ne sustin, inclusiv sponsorii oficiali Vel Piar, cel dinta brutar!  si magazin online DinoLand .

Cu mult drag,

Malina si Liana

Poza superfaina gasita pe net:

Fara comentarii …

Dupa lupte seculare … care au durat destul de mult, am ajuns in cele din urma si eu la teatru,

duminica 22 noiembrie, la piesa “Mascariciul”, jucata la Teatru Bulandra – Gradina Icoanei.

Asadeci si prin urmare, iata ce am retinut eu din aceasta frumoasa reprezentatie:

• Horatiu Malaiele este pur si simplu un actor genial!
• desi e “criza”, lumea vine la teatru; sala era plina “ochi”;
• Prima replica: “Iar acum sa multumim zeilor!                                                                                                                                            Cel ce-i mai jos cu-o treapta, pe cea de sus o linguseste!”
• “Nichita, vreau sa scap de nevasta! Mi-a mancat 35 de ani din viata.”
• “Sunt singur ca vantul in stepa!” (ce mishto spus !!!)
• “Nevasta-i problema? Necazuri mai mari sa n-aveti … “
• “Panta rei” – totul curge
• lumea ca teatru/ lumea-i o scena pe care fiecare om isi joaca scena/viata;
• puterea autosugestiei: scena ospatului imaginar a fost monumentala;
• catharsis-ul pe care ti-l asigura arta;
• mi-a placut mult si rolul personajului secundar; (mai ales in scena “iertare!”)
• aplauzele necontenite si meritate cu varf si indesat de catre cei doi actori,  la finalul piesei;
• Horatiu Malaiele este pur si simplu un actor genial!

Iar cel mai mult si mai mult mi-a placut de baietelul din dreapta mea care avea un ras molipsitor. La un moment dat radeam de rasul lui. Felicitari parintilor care aveau rabdare sa-i explice fiecare cuvant nou si care au avut ideea excelenta de a-si lua cu ei copilul la teatru. Deci, se poate!

Pentru ca astazi este duminca,

22 noiembrie,

haideti la vot,

chiar daca, vom merge

si in turul 2.

Viitorul depinde

de fiecare dintre noi!

…. mult videoclipul asta.

Stiu ca e vechi, dar povestea e frumoasa:

Jennifer Lopez – Aint It Funny

Tocmai am terminat de recit “Micul Prinţ”, o frumoasa carte de povesti pentru oamenii mari. Si cum, m-am saturat de atata campanie pentru alegeri,  pentru voi, dragi politicieni, care va doriti atat de mult puterea, am ales un fragment care ar trebui sa va dea de gandit … Asadar, ce faceţi concret pentru tara asta, ca sa va meritati voturile?

“El se găsea în regiunea asteroizilor 325, 326, 327, 328, 329 şi 330. Îi vizita atît pentru a avea o ocupaţie, cît şi pentru a se instrui.
Primul era locuit de un rege. Regele şedea, îmbrăcat în purpură şi hermină, pe un tron foarte simplu, dar maiestuos totodată.

- Ah, iată un supus, strigă regele cînd îl zări pe micul prinţ.
Şi micul prinţ se întrebă:
- Cum m-o fi cunoscînd dacă nu m-a văzut niciodată?

El nu ştia că, pentru regi, lumea e foarte simplificată. Toţi oamenii sunt supuşi. – Apropie-te să te văd mai bine, îi spuse regele, care era foarte mîndru că este rege pentru cineva.
Micul prinţ căută din ochi un loc unde să se aşeze, dar planeta era toată acoperită de magnifica mantie de hermină. Rămase deci în picioare şi, pentru că era obosit, căscă.

– Este contrar protocolului să caşti în prezenţa unui rege, îi zise monarhul. Îţi interzic.
- Nu pot să mă împiedic, răspunse micul prinţ, cam zăpăcit. Am făcut o călătorie lungă şi nu am dormit…
- Atunci, îi spuse regele, îţi ordon să caşti. Nu am văzut pe nimeni căscînd de ani de zile. A căsca e pentru mine o curiozitate. Haide! Mai cască! Este un ordin.
- Mă intimidez… nu mai pot… zise micul prinţ roşind tot.
- Hmm! Hmm! răspunse regele. Atunci… îţi ordon atît să caşti cît şi să…
Mai bălmăji un pic ceva şi păru lovit în orgoliul său.
Căci regele ţinea în mod special ca autoritatea lui să fie respectată. Nu tolera neascultarea. Era un monarh absolut. Dar, fiindcă era bun, dădea ordine rezonabile.
“Dacă aş ordona unui general să se schimbe într-o pasăre de mare, spunea el adesea, şi generalul nu m-ar asculta, nu ar fi vina generalului. Ar fi vina mea”.
- Pot să mă aşez? se interesă cu timiditate micul prinţ.
- Îţi ordon să te aşezi, îi răspunse regele, care strînse maiestuos ceva din mantia sa de hermină.
Dar micul prinţ era cu totul uimit. Planeta era minusculă. Peste ce putea regele să domnească?
- Sire, îi spuse… mă scuzaţi că vă întreb…
- Îţi ordon să mă întrebi, se grăbi regele să spună.
- Sire…peste ce domniţi dumneavoastră?
- Peste tot, răspunse regele, cu o mare simplitate.
- Peste tot?
Cu un gest discret, regele arătă planeta sa, celelalte planete şi stelele.
- Chiar aşa, peste tot? făcu micul prinţ.
- Chiar aşa…răspunse regele.
Căci nu numai că era un monarh absolut, dar era şi un monarh universal.
- Şi stelele vă ascultă?
- Bineînţeles, îi spuse regele. Ele mă ascultă. Nu tolerez indisciplina.
O asemenea putere atrase entuziasmul micului prinţ. Dacă ar fi avut-o el, ar fi putut asista nu la patruzeci şi patru, ci la şaizeci şi două sau chiar o sută sau chiar două sute de apusuri de soare în aceeaşi zi, fără să îşi tragă scaunul! Şi cum se simţea un pic trist amintindu-şi de planeta sa abandonată, îşi permise să solicite un favor regelui:
- Aş vrea să văd un apus de soare… Faceţi-mi plăcerea… Ordonaţi soarelui să apună…
- Dacă aş ordona unui general să zboare din floare în floare precum un fluture sau să scrie o tragedie sau să se schimbe în pasăre marină şi generalul nu ar executa ordinul primit, cine, dintre noi doi, ar fi de vină?
- Dumneavoastră aţi fi, zise micul prinţ hotărît.
- Exact. Trebuie să ceri de la fiecare ceea ce poate da, reluă regele. Autoritatea se bazează în primul rînd pe raţiune. Dacă ordoni poporului tău să meargă să se arunce în mare, va face revoluţie. Eu am dreptul să cer ascultare pentru că ordinele mele sunt rezonabile.
- Cum rămîne cu apusul meu de soare? întrebă micul prinţ care nu uita niciodată o întrebare, o dată ce o pusese.
- Vei avea apusul tău de soare. Îl voi cere. Dar aş aştepta, bazîndu-mă pe experienţa mea de guvernare, condiţiile favorabile.
- Cînd va fi asta? se informă micul prinţ.
- Hmm! Hmm! îi răspunse regele, care consultă mai întîi un calendar gros, hmm! hmm! asta va fi … va fi …către ora şapte şi un sfert! Şi vei vedea cît de bine sunt ascultat.
Micul prinţ căscă. El regreta apusul său de soare ratat. Şi apoi se plictisea deja puţin.
- Nu mai am nimic de făcut aici, îi spuse el regelui. Voi pleca!
- Nu pleca, răspunse regele care era atît de mîndru să aibă un supus. Nu pleca, te fac ministru!
- Ministru al cui?
- Al… al justiţiei!
- Dar nu e nimeni de judecat!
- N-aş spune, îi zise regele. Nu am făcut încă turul regatului meu. Sunt foarte bătrîn, nu am loc pentru limuzină şi mă oboseşte să merg.
- Oh! Dar eu am văzut deja, spuse micul prinţ, care se aplecă să arunce o privire şi pe partea cealaltă a planetei. Nici acolo nu e nimeni…
- Atunci te vei judeca pe tine însuţi, îi răspunse regele. Asta e cel mai dificil. Este mult mai dificil să te judeci pe tine însuţi decît să judeci pe altul. Dacă reuşeşti să te judeci bine, înseamnă că eşti cu adevărat înţelept.
- Eu, spuse micul prinţ, pot să mă judec pe mine însumi oriunde. Nu am nevoie să locuiesc aici.
- Hmm! Hmm! zise regele, cred că pe planeta mea e pe undeva un bătrîn şobolan. Îl aud noaptea. Vei putea să judeci acest bătrîn şobolan. Îl vei condamna la moarte din timp în timp. Astfel, viaţa lui va depinde de justiţia ta. Dar tu îl vei graţia de fiecare dată pentru a-l păstra. Nu e decît unul.
- Mie, răspunse micul prinţ, nu îmi place să condamn la moarte şi cred că o să plec.
- Nu, zise regele.
Dar micul prinţ, terminîndu-şi pregătirile, nu vru să îl intristeze pe bătrînul monarh:
- Dacă maiestatea dumneavoastră ar dori să fie foarte bine ascultată, ar putea să îmi dea un ordin rezonabil. Ar putea să îmi ordone, spre exemplu, să plec într-un minut. Mi se pare că sunt favorabile condiţiile…
Regele nerăspunzînd nimic, micul prinţ ezită mai întîi, apoi, cu un suspin, plecă.
- Te fac ambasadorul meu, se grăbi să strige regele.
Avea un aer foarte autoritar.
Oamenii mari sunt foarte ciudaţi, îşi zise micul prinţ în sine, pe timpul călătoriei sale.