Pana acum, nu auzisem de Regina Specktor si a ei melodie “Fidelity”.
Aseara, insa am ascultat-o pentru prima data.
Unde am gasit-o? La status-ul de la messenger al unei
prietene. 
Nu-i asa ca-i “mishto” videoclipul asta?
Si totusi … daca pe langa alb si negru, adaugi culori,
“La vita e bella”.
Recunosc fapta si nu o regret:
Imi place tare mult cafiaua (“i”-ul de acolo e cu “schepsis”)
Voua va place cafeaua?
Lucrurile frumoase se intampla … din intamplare; si aceasta nu este o “licenta poetica”. Asadar, ma plimbam, intr-o zi pe langa parcul Cismigiu si am luat-o inspre Universitate, pentru ca trebuia sa ma intalnesc cu o prietena draga. Si cum am ajuns mai devreme la locul intalnirii, m-am gandit sa intru putin la “Cercul Militar al Armatei“.
Am vazut eu ca era expozitie de pictura, cu intrarea libera, asa ca mi-am zis: “ce noroc, pacat sa-l scapi”. Am intrat inauntru si la intrare m-a intampinat un domn in adevaratul sens al cuvantului. Avea si prestanta pe care ti-o asigura mediul uman, dar si o privire blanda.
Asa am facut eu cunostinta cu pictorul Valentin Macarie. Ca o paranteza, dupa cum stiti, Macarie a fost un cronicar moldovean, dar si un calugar de origine sarba care a venit in 1508, “in Tara Romaneasca, unde înfiinţează, din porunca domnitorului Radu cel Mare, prima tipografie slavonă din ţară, la Targoviste.”
Sa revenim la oile noastre, cum zice frantuzul si sa va povestesc despre fericita intalnire cu acest pictor, domnul Macarie. Initial, am admirat picturile expuse in cadrul Cercului Militar, printre care se aflau si cateva din operele dansului, timp in care dumnealui canta la un pian vechi de mai bine de 100 de ani, (pian pe care era scris “Leippzig si care era pastrat intr-o stare destul de buna).
Cu aceasta ocazie, am remarcat in mod deosebit picturile domnului Ionita, atat de frumoase, incat le-as fi luat pe toate acasa. Marturisesc pe aceasta cale fapta: una din marile mele pasiuni a fost desenul/pictura, dar din pacate, nu m-am mai ocupat de acest hobby. Totusi, de cand am inceput sa mergem cu prietenii mai des la pescuit, m-am gandit serios ca ar fi o buna alternativa de petrecere a timpului liber, in afara de fotofgrafie.
Valentin Macarie mi-a marturisit cu mandrie in glas ca este elevul maestrului Traian Bradean si membru al Studiolui de Arte Plastice al Armatei: “Cu un colectiv redus numeric, dar valoros, compus din artişti plastici cu o bogată experienţă profesională, recunoscuţi, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, studioul abordează o gamă largă de discipline artistice, de la pictură şi grafică de şevalet, până la sculptură şi artă monumentală.” Cei şapte artişti plastici ai acestui colectiv sunt:
Interesant mi s-a paru faptul ca Valentin Macarie, in afara de pictura-pictura, se ocupa si cu grafica, c’est-à-dire, pictura … pe computer. Imi plac oamenii astia care stiu sa se adapteze vremurilor in care traim. Mi-au placut picturile dumnealui si sper sa mai am ocazia sa vad si altele, dar cel mai mult m-a impresionat prin cultura sa generala.
Este genul de om cu care ai putea sa stai de vorba o zi intreaga si tot ai avea impresia ca mai ai o groaza de intrebari sa-i pui. Asadar, dumnealui m-a ascultat cu blandete si rabdare si mi-a raspuns la fiecare intrebare pe care i-am adresat-o. La un momendat a folosit sintagma “din cauza si nu datorita”, pentru care i-am dat nota zece la gramatica.
Am vorbit despre pictura si despre multe altele. aveam impresia ca ma aflu in fata unui profesor universitor, mult prea modest, care cobora la mintea studentilor pentru a le destainui din tainele invatate de dumnealui de-a lungul timpului.
Am semnat si eu apoi in cartea de oaspeti de la Cercul Militar, unde am scris ca “datorita si nu din cauza” domnului Valentin Macarie, voi mai reveni la “Cercul Militar National.” Si am semnat: fiica unui locotenent colonel in rezerva … .
Am fost si eu, ca multi altii la Optimism 2009, eveniment organizat ” ca la carte” de Evensys. Asadar, iata si notitele mele:
Andreea Marin (arata foarte bine, nu se vedea ca e insarcinata, se pare ca este in a doua luna; Felicitari!) :
Cristian Mungiu (care a tinut la numele de scena “Cristian”) – mare om, mare caracter; foarte popular;
Sanda Nicola (o luptatoare si o supravietuitoare, ceea ce i-am zis si “in direct”)
Cristian Lupsa (fost senior-editor la Tabu – a avut o prezentare foarte interesanta):
Dana Lazar (- de la Hotcity) ne-a vorbit despre responsabilitate si implicare sociala .
Razvan Baciu - om din sfera tehnologiei, ne-a prezentat proiectul “Evadeaza cu noi!”
Cat despre mine, pot spune ca am fost fericita sa vad dovada in carne si oase a optimismului: Sanda Nicola.
Am stat mai mult de vorba cu Sabina, dar am “socializat” cu foarte multa lume. Si sa nu uit de jocul lui Dan Dumitrescu.
Eu am facut echipa cu Paula Negrea, Lady Look de pe twitter si ne-am gandit la a imbina pasiunea pentru haine si pentru copii. Sa vedem ce-o sa iasa!
Si de asemenea, mi-a placut momentul sponsorului:
Multumiri organizatorilor, celor de la Gusto pentru pufuleti, celor care au facut poze si filmulete si tuturor oamenilor cu care am schimbat cateva vorbe.
“O, suflete, bun la toate!
La privit pe fereastră
La întuneric,
La mersul femeilor
Şi la apreciat distanţa între două gâze.
Poate că abuzăm de tine
Folosindu-te ca pe o perie
Ca pe un burete
Ca pe o stea
Ca pe un telescop,
Ca pe o cârpă.
Săpaţi la suflet ca nişte cârtiţe
La lumina aerului orbitor.
Cu care gheare s-o fi săpând lumina,
Şi cum să faci din ea galerii?
Mă gândesc că tu ne încurci
Că ne eşti prea devreme, suflete,
O, suflete, bun la toate!”
(Marin Sorescu)
Cu drag, pentru Valentina!
Ieri am fost pe scena, scena fiind studioul celor de la matinal 710, b1tv. Nu ma asteptam. Ii urmaresc de mult timp pe Irene si pe Alex, dimineata pentru ca este o emisiune pe placul meu. Tonul lor familiar si infuzia de optimism sunt cafeaua mea de dimineata.
Tot urmarindu-i eu asa de vreo doi ani, ii vad intr-o zi ca isi cautau colega la meteo. Si ce-mi trece prin cap? Ia sa trimit si eu o poza si un CV, asa la plesneala. Si culmea ca oamenii m-au sunat in aceeasi zi si am facut programarea pentru miercuri, 27 octombrie, la matinal 710.
Va imaginati ca nu am putut dormi, decat … 2 ore? M-am trezit la 5,30, ca in zilele cand plec la pescuit, am incercat jde mii de haine si le-am ales in final, pe cele mai sterse, dar si cele mai comode. Am luat taxiul si la 6,30 eram la intrarea b1tv.
Prima impresie conteaza pentru mine si la ei a fost foarte buna, inca de cand am intrat in sediul celor de la b1tv. In hol, aveau un buchet de trandafiri rosu-grena naturali si toata lumea a fost foarte binevoitoare.
In timpul emisiunii, m-am simtit ca intr-o familie. Irene, Luminita si Alex sunt oameni de nota zece. Aveam impresia ca suntem undeva la o cafea, la o barfa mica, cu niste prieteni. Asta pana in momentul in care a trebuit sa prezint Meteo …
Eu in general nu am emotii deloc, sunt obisnuita sa vorbesc in public, poate si datorita faptului ca sunt profesoara. Dar, sa vedem ca s-a intamplat neasteptatul. Aflandu-ma pentru prima data in fata camerelor de luat vederi, am uitat sa fiu relaxata, sa citesc cu intonatie etc.
Deodata, m-am simtit ca prima data la sedinta cu parintii, cand eu, diriginta clasei a V-a A, ma trezisem in fata mea cu o clasa de parinti in fata mea si nu stiam ce sa le spun. Unii erau de aceeasi varsta cu ai mei parinti. Dar discutia s-a legat imedat: am facut prezentarile, am citit notele si parintii au inceput sa se “certe” intre ei.
La Meteo insa, se schimba treaba! In loc sa prezint vremea, am citit textul intr-o suflare, ca un copil care recita rapid poezia in fata lui Mos Craciun, ca si cum el ar fi actorul principal pe o scena imensa. Luminita era punctul meu de sprijin, zambea si atunci mi-a dat curaj.
Una peste alta, a fost o experienta nemaipomenita. Asadar, ma bucur ca am fost pe scena! Multumesc Luminita, Irene, Alex, Maria, fetei de la machiaj si tuturor oamenilor cu care am interactionat.
Si ca bonus, am avut norocul sa schimb cateva cuvinte cu Matei Udrea, redactor la Prosport (care-si cumparase cartea de la “Adevarul”) si i-am luat un mic interviu lui Paul Panait si lui Alex si lui Ciprian, dar acesta va fi urmatorul articol, asa ca stati pe aproape.
Navigand azi pe internet, am poposit si pe site-ul celor de la zelist. Si uitandu-ma pe acolo putin, am dat de o informatie utila pentru mine:
Bloguri asemanatoare cu newdada.wordpress.com dupa blogroll:
Astazi, 25 octombrie este Ziua Armatei Romane.
Sa ne amintim o mai veche si frumoasa melodie:
P.S. Mi-ar fi placut sa lucrez in armata.
Acolo, mai exista inca respect pentru adevaratele valori:
curaj, onoare, disciplina,
in ciuda tuturor mizeilor care vor
sa stirbeasca imaginea Armatei Romane.
Si nu va spun din auzite, ci din experinta,
pentru ca am crescut intr-o familie de ofiteri:
si mama si tata au purtat cu cinste uniforma militara.
Cand voi avea timp, am sa va povestesc,
cum s-a vazut Revolutia din 1989,
prin ochii unui maior, in vremea aceea: tatal meu,
avansat ulterior la gradul de
Locotenent-colonel!
La multi ani! tuturor cadrelor militare
si civile din Armata Romana.
